Pablo Alborán Romania
Forum dedicat cantaretului spaniol Pablo Alborán.
|
Nou pe simpatie:
carmenitza la Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Ialomita
cauta Barbat
24 - 48 ani |
|
|
Pablo Alborán RomaniaInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
|
|
Aici e ficul cu Pablete. Sper sa il si traduc in spaniola, cu ajutor, ca altfel ma pierd .
..Ma lovise. Pentru prima oara,indraznise sa imi faca rau. Nu fizic, caci imi simteam inima sfasiata,fara ca macar sa ma atinga. Macar de m-ar fi atins.Chiar daca nu m-ar fi strans in brate,as fi dat orice sa-i mai simt macar mainile pe corpul meu. Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii mei si gustul lor sarat ma ducea cu gandul la o ploaie de vara. O ploaie si doi copii dansand in noapte. Zeci de imagini imi fugeau prin minte. M-am oprit asupra uneia : plaja, chitara, scoici. Apoi o alta: o canapea alba, hartii cu versuri peste tot , un pian in coltul din dreapta. M-am oprit si am incercat sa ma controlez. Il priveam incadrat intr-un tablou incetosat. L-am strigat de cateva ori ,dar nu mi-a raspuns. Am incercat sa-l ating,dar n-am reusit sa-l cuprind.
A decis sa plece. Ba nu. A decis sa-i asculte pe cei care i-au spus „Pleaca”.
Il vad zi de zi,il aud razand si vorbind, il admir. Nu ca ceilalti,la televizor sau radio, ci in inchipuirea mea. E cu mine mereu si totusi mi-e dor de el...
ANTES
Capitolul 1
Nu-mi amintesc bine ziua in care l-am cunoscut pe Pablo. Cred ca aveam 12 sau 13 ani. Desi el mi-a povestit de atatea ori cum ne-am intalnit,probabil atentia mea era concentrata pe felul in care-mi vorbea. Pe felul lui de a zambi ,atunci cand rostea „si ai cazut in apa, iar valurile care veneau din spate pareau ca vor sa te manance”, sau pe modul in care ridica din sprancene ,contrazicandu-ma „ba da,erai si speriata si nervoasa”.
Ce-mi amintesc eu e ca ziua in care mama m-a lasat sa merg singura la plaja pentru prima oara , a fost inceputul a celei mai frumoase povesti pe care am auzit-o sau trait-o vreodata. Au trecut cam 9 ani de atunci.
Locuiam foarte aproape de plaja,incat daca ma ridicam pe varfuri si ma uitam pe fereastra ,vedeam marea. Desi aveam de mers doar vreo 10 minute ,parintii mei nu ma lasasera niciodata sa merg singura sa inot. Eu o numeam „exagerare”, ei „grija”. Intr-o dupa-amiaza,insa, mama m-a lasat sa plec cu conditia ca tata sa nu afle.Mai trebuia si sa ma intorc inainte ca el sa soseasca de la serviciu. Mi-am luat rucsacul in care se aflau prosopul si cateva sandvisuri ,probabil.
Imi placea sa inot si sa ma ascund sub valuri cat de mult rezistam. Timpul zbura cand ma distram. Imi aduc aminte ca intotdeauna mergeam pe o bucata de plaja pustie , cu stanci inalte si scoici ascunse adanc sub nisip.Ce dor mi-e de Malaga!
Stralucirea razelor parasea valurile marii si cand mi-am ridicat privirea spre cer , mi-am dat seama speriata ca s-ar fi putut sa fi stat prea mult si ca ar fi timpul sa ma intorc acasa.
Pe masura ce ma apropiam de mal,simteam cum imi rasuna in urechi acordurile unei chitare.Imi amintesc cum am inceput sa imi inclin capul in stanga si in dreapta,crezand ca e din cauza apei din urechi, si ma bufneste rasul.
Cand am iesit din apa , am urmat muzica .Si ce urmarire, caci m-a dus sub adapostul unei stanci ,unde scoicile nu erau pitite sub nisip,ci adunate gramezi. Ochii mei nu le-au observat in intunericul acela,iar talpile nu le-au suportat sub ele, asa ca am inceput sa tip de durere. Chitaristul misterios s-a oprit din cantat si in scurt timp l-am vazut iesind din spatele unor tufisuri ,tinand chitara in mana de parca ar fi tinut o pisica de coada.Parea de aceeasi varsta cu mine.
-Ce ai patit de tipi in halul asta?
|
|
| |
|
| #2 |
|
|
Capitolul 2
Dupa ce i-am facut semn spre scoicile adunate , a adaugat dezamgit:
-Am pierdut toata dupa-amiaza sa le strang. Aveam de gand sa le duc acasa.
-Imi pare sincer rau ca le-am spart. O sa ma duc in apa sa-mi calmez durerea din talpi.O sa mai adun cateva scoici pentru tine ,pe drum.
Paseam pe varfuri,iar el isi tragea chitara prin nisip,undeva langa mine.
-Vii des aici? m-a intrebat.
-Da,dar niciodata atat de tarziu. Dar tu?
-Da. Imi place sa cant la chitara pe plaja.
Apoi cred ca ne-am spus unul altuia unde locuim ,in ce scoli invatam si,poate putin ciudat, in seara aia ne-am despartit fara sa ne stim unul altuia numele.
Locuiam departe, eu intr-o zona obisnuita a Malagai, el intr-un cartier despre care tata spunea ca „e locul unde stau oamenii cu nasul pe sus”. Eu invatam la scoala de langa cafeneaua bunicii ,el intr-un institut privat. Dar,cu toate astea ,mi-a placut din prima de el, chiar daca eram prea mica sa-mi dau seama.L’am rugat sa’mi aduca prosopul de pe plaja,in timp ce eu imi bagasem picioarele in apa pana la glezne. Aveam de gand sa’mi usuc parul si sa fug spre casa, cu speranta ca tata ori nu a ajuns,ori s’a simtit prea obosit si a decis sa doarma de cum a sosit.
Cand Pablo s-a intors cu prosopul si a vrut sa mi-l intinda, l-a scapat in apa. La inceput am crezut ca s-a razbunat pentru scoicile sparte, dar mai tarziu am inteles ca nu a fost decat un accident.
L’am privit cu groaza ,apoi m’am aplecat sa iau prosopul. Cateva valuri m’au izbit cu putere din spate si am cazut in genunchi. Cu bucata de material albastru uda in mana si cu orice speranta spulberata de a ma intoarce acasa fara ca tata sa banuiasca nimic, am iesit din apa si am trecut imbufnata pe langa el. M-a urmarit si m-a oprit,punandu-mi mana pe umar.
-Te-ai suparat?
-Nu vorbesc cu tine!
Am luat-o din loc cu pasi rapizi ,apucand din mers ghiozdanul trantit pe nisip si am alergat spre casa. Acum nici numai conteaza cat de uimit a fost tata cand m-a vazut intrand in casa cu picaturile de apa scurgandu-se din hainele si parul meu.
Parea o tragedie ce se intampla atunci, mai ales ca tata a decis sa o ignore pe mama aproximativ 3 zile.
Dar ce a urmat dupa , a meritat toata morala pe care tata mi-o putea aplica.
|
|
| |
|
